Era 16:45. Eram intr-un tren. Zarva de pe coridor ma inspaimanta.Deocamdata nimeni nu avea locuri, toata lumea tipa iar eu mai aveam o secunda si plangeam. Nu stiam de ce ...dar simteam nevoia sa vars o lacrima.Poate in cinstea lui Cipi. Avea sa-mi fie tare dor de el. Dupa un minut trenul isi lua adio de la privelisti cunoscute, aruncandu-ma intr-un necunoscut. Priveam speriata pe geam. Era prima data cand ma alaturam Cercetasilor intr-un camp. Ne indreptam spre Ramnicu Valcea. Dupa jumatate de ora, trenul ma adoptase. Ma simteam in largul meu. Camarazii mei ma ademeneau cu o chitara. Toata lumea era fericita. Cantand, chicotind, motaind, manacand, razand...a trecut timpul ,am schimbat cele doua trenuri si am ajuns. In sfarsit am ajuns. Unde? Acolo! Acolo unde imi doream de mult sa merg. Era plin de corturi, de fete zambitoare, de necunoscuti pe care eu simteam ca ii cunosc. Toata lumea seamana acolo. Toata lumea iubeste pe toata lumea."E genial aici,bai!" Mi-am zis in gand si mi-am instalat, bineinteles, un zambet. Dupa aceea cortul... Gandul imi statea la o supica instant dar nu aveam timp de asta. Probabil tuturor le statea mintea la mancare cu toate ca nu trebuia. Eram in munti. Era soare. Era frumos. M-am obisnuit inimaginabil de repede cu viata de cort. Imi placea la nebunie. Nu am de gand sa va improsc de acum cu detalii cercetasesti. Important este ca m-am adaptat cerintelor.
Am urat si inca urasc, acum, dupa doua saptamani de la intoarcere, trenul ce m-a furat de acolo.Plecarea era ultimul lucru din lume care mi-l doream.Cu toate ca imi era dor. Imi era tare dor de casa... dar si acolo era frumos. :))
Cu bocanci in picioare, rucsaci in spate(al dracu' de grei),esarfe la gat, SUCEAVA BATE TOT!
Cu drag pentru:
-Anca
-Ana
-Sorina
-Bogdan
-Gabi
-Demi
-Goian(La fel de nou ca mine)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu