Mi-aş descrie viaţa în fotografii alb-negru.
Urechile mele, săturate de ţiuitul obraznic al computerului,
Tânjesc după melodiile lui Jon Davis.
Hotărăsc să le fac pe plac.
Mă las purtată de acordurile dure.
Îmi picur sufletul în strunele viorii.
Subit… îmi amintesc de tine!
Îmi amintesc cum mi-ai jurat a-mi fi o floarea-soarelui morbidă,
Ce după mine, un soare negru, se roteşte.
Mi-aş vopsi balada-n gri.
Privind în jurul meu, cartea de pe noptieră îmi atrage atenţia.
Violenţă… asta îmi inspira !
Iubire pasională, dură ! Asta o defineşte.
Mi-aş îneca întreaga viaţă într-un petic muzical…
Privesc pe geam, spre zarea măslinie,
în timp ce strada freamată sub rumoarea luminii.
Acordurile realiste ale melodiei evoluează,
lăsându-mă în negrul meu absolut.
